ZIUA 3 – DESERTUL SI 13 SUFLETE

…evident ca s-a facut iar 04:30 AM, iar eu parca eram setata. In timp ce colegii de camera sforaiau de duduiau peretii -cei de chirpici, evident, Sori se ridica frumos si se urca in autocarul de la „scara”. Azi urma sa merg pe Salar de Tara. Auzisem prin targ ca ar fi una dintre cele mai frumoase zone din Chile. Turul avea sa dureze aproape o zi lumina, asa ca m-am inarmat cu geaca, trepied si 2l de apa in rucsac si am purces.

De data aceasta am avut noroc si ghidul vorbea engleza suprinzator de bine. Stand pe locul pasagerului, am intrat in vorba cu el si mi-a povestit ca el lucra pe cont propriu, avand colaborari cu diferite agentii turistice din San Pedro. Toti ghizii cu care mersesem pana atunci (2) erau angajati ca soferi. Am zis ca de data asta i struck gold, caci era foarte deschis sa imparta amanunte si diferite informatii despre locurile unde aveam sa mergem, cu atat mai mult in engleza! Plus ca asculta Bob Marley.

11089158_10153216968405996_717999864_o

Am sa va las aici cateva poze de pe drum. Am mers spre munti, prin desert (mai mult vulcani decat munti).

CHILE 2015-6658

CHILE 2015-6671

Am tinut-o cu asa peisaje pret de 2 ore aproximativ. Lagune si vulcani se desfasurau prin fata ochilor mei intr-un spectacol unic si foarte pretios:

CHILE 2015-6681

CHILE 2015-6623

CHILE 2015-6664

CHILE 2015-6679

La un moment dat, fiind mai mereu cu aparatul la ochi, am vazut in departare, peste niste dune, cateva puncte negre. Am crezut initial ca mi-e murdar obiectivul sau ca sunt niste pietre, asa cum mi-a spus si soferul.

Acesta este cadrul cu punctele care nu erau pietre:

CHILE 2015-6686

…si ne-am apropiat. L-am rugat frumos si insistent sa incetineasca, cum stiu eu mai bine, pentru ca el nu dorea sa opreasca. Vedeti voi, in desert, dupa ora 15:00 deja devine periculos (a se vedea mai jos furtuna care tocmai se indrepta spre noi):

CHILE 2015-6691

Intr-un final a oprit. Nu mare mi-a fost surpriza (cred ca m-am uitat la prea multe filme) cand am vazut, tot prin obiectiv, ca acele puncte sau pietre, cumva dadeau din maini disperate. Erau oameni. Oameni ramasi in desert cu 3 ore inainte sa trecem noi pe acolo, deoarece masina lor nu avea un sofer foarte experimentat, ramanand infipti intr-o duna. Asa ca ei au mers „un pic” pe jos, pana la cea mai apropiata si inalta duna, pentru a putea fi vazuti. Oameni care nu mai aveau provizii de apa, mancare sau nervi, oameni care mi-au pupat mainile si m-au imbratisat atunci cand le-am zis ca am insistat sa oprim.

CHILE 2015-6693

Intr-un final, 13 francezi extrem de norocosi! I-am luat cu noi si am pornit inapoi spre San Pedro. Una dintre domnisoare nici nu a mai vrut sa coboare la opririle pentru atractiile turistice. Cumva, nu voi uita cum, din spatele minubus-ului, imi striga „I will never leave this bus!!!”.

Ce vreau sa va spun este ca, in desert nu mergi ca pe strada. Trebuie sa fii pregatit cu apa, haine si incaltari adecvate, mult curaj si spirit de reactie.

Aventuri, Aventuri, Aventuri…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s